Pentru cine trăiești cu adevărat?

Articol scris de: Gabriela Lupu

Ce vreau să vă transmit face parte din lucrarea Lui Dumnezeu din viața mea în prezent și cred că nicio sincronizare nu este întâmplătoare.

Ca și creștini noi susținem și credem că prin botez am murit față de sine și trăim pentru și prin Domnul Isus Hristos. Însă, uităm adesea că moartea aceasta este un proces la care trebuie să veghem zilnic, prin fiecare decizie și alegere pe care o facem sau fiecare gând.

Am ajuns zilele acestea la concluzia că mi-a trebuit cel puțin un an ca să accept etapa nouă pe care Dumnezeu dorește să o facă în inima și în viața mea.

Eu credeam că am acceptat în momentul în care am ales să fac voia Sa, însă inima este înșelătoare. De multe ori ne rămân reminiscente ale unui mod de a simți, sau de a gândi care este contrar lucrării Sale în noi si este nevoie de timp pentru a ne putea schimba complet.

Ambiția este ceva bun sau ceva rău?

… Cred că putem fi de acord că ambiția, predată în mâna Lui Dumnezeu, pentru cauza Sa, poate fi ceva bun. Însă o ambiție nepredată poate fi ceva dăunător pentru caracterul nostru, pentru lucrarea Sa și implicit Împărăția Sa.

Cât din ceea ce facem noi este din ambiție personală sau ambiție predată( sau ascultare)?

Cred că de multe ori gândim că ceea ce facem, facem pentru Dumnezeu, pentru că are o finalitate nobilă, chiar biblică, însă oare chiar Dumnezeu ne conduce în acea direcție sau o motivație egoistă, o ambiție personală?

De multe ori în lucrarea pentru Dumnezeu, ne regăsim mai mult pe noi înșine decât pe El, din păcate.

Dacă ar fi să mergem în dreptul viselor pe care le avem pentru viețile noastre și ale celor din jur, acolo este un subiect și mai delicat.

De multe ori spunem că un vis pe care îl avem, este acolo pentru că Dumnezeu l-a pus… Dar oare cum putem fi siguri? Și mai important, oare avem dreptate, oare chiar așa este?

Știți, mă întreb ce vise avea Domnul Isus, pentru viața Sa, a celor apropiați, a lumii? …
Cred că atunci când îl aducem pe Domnul Isus în discuție, ni se schimbă complet registrul, parametrii și parcă numai prezența Sa deja ne aduce claritate.

Nu cred că este o subestimare dacă spunem că Domnul Isus a renunțat la tot pentru noi.

A renunțat la Împărăția Sa, la orice ambiții personale pentru o viață realizată pe Pământ și chiar la viața Sa.

Cred că lucrul acesta trebuie să ne dea de gândit…

Nu cred că El ne cheamă la o viață de asemenea sacrificii dar cred că El ne cheamă la o viață în care să Îl urmăm, oriunde ne cheamă și unde vor exista și sacrificii, poate chiar viața.

Revenind la ambiție, care cumva pare la polul opus față de sacrificiu, am înțeles anul acesta un lucru și anume, faptul că pentru Dumnezeu, realizarea personală nu îl va exclude niciodată pe celălalt sau pe aproapele nostru.

Dezvoltarea personală a fiecăruia dintre noi, este și dorința și interesul Său pentru noi. Chiar și în Spiritul Profetic regăsim pasaje în care ni se spune că Dumnezeu își dorește ca noi să ne împlinim în mod personal și să ne dezvoltăm la capacitatea maximă din toate punctele de vedere. Pilda talanților poate fi aici un exemplu bun. Însă, dacă este un lucru pe care l-am învățat anul acesta venind la Tulcea și începând să lucrez în învățământ, este faptul că Dumnezeu nu vrea să lase pe nimeni în urmă.

Și așa cum a fost scris și în studiul din această săptămână, sămânța dă roade, abia după ce aceasta moare in pământ.

Urmatorul pasaj îmi place foarte mult:

Toți colaboratorii Domnului Hristos care doresc să aducă roade trebuie mai întâi să cadă pe pământ și să moară. Viața trebuie să fie aruncată în brazdele adânci ale nevoilor lumii. Iubirea de sine și interesul egoist trebuie să dispară, pentru că legea sacrificiului de sine este legea conservării de sine. Sămânța îngropată în pământ aduce roade care, la rândul lor, urmează a fi semănate. În felul acesta, recolta se înmulțește. Agricultorul își asigură rezerva de grâu, aruncându-l. Tot astfel, în viața omului, a dărui înseamnă a trăi. Viața care va fi salvată este viața care s-a dedicat de bunăvoie în slujba lui Dumnezeu și a omului. Cei care își sacrifică viața pentru cauza lui Hristos în lumea aceasta, o vor câștiga pentru veșnicie.

Parabolele Domnului Hristos, pagina 86

Cred că din perspectiva Lui Dumnezeu, realizarea personală se produce prin si pentru dragostea de semeni în primul rând.

Când Domnul Isus și-a început lucrarea si a început sa cheme primii ucenici, a spus către Petru si Andrei, despre care știm că erau pescari,

Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.

Matei 4:19

Dumnezeu ne cheamă si astăzi, pe fiecare, să îl urmăm și să transformăm ocupațiile noastre în metode de a ne apropia și a îi câștiga în primul rând pe ceilalți pentru Împărăția Sa și nu în simple ocupații de a ne câștigă traiul sau a aduna realizări în această lume, care oricum știm că este trecătoare.

El ne cheamă sa îi punem pe ceilalți înaintea noastră, după modelul oferit de El. Și deși este o viață care ne îndeamnă la sacrificii, El nu se va lăsa niciodată dator, ci ne va răsplăti în funcție de nevoile și chiar dorințele noastre, dacă sunt după voia Sa.

Sacrificial love

sau in limba română dragostea care se sacrifică.

Dacă este un lucru pe care l-am înțeles sau încep să îl înțeleg în urma celor 6 ani de credință pe care i-am împlinit anul acesta, este faptul că dragostea care se sacrifică este ceea ce face lumea aceasta să se învârtă.

Aceasta este jertfa Lui Dumnezeu pentru noi, a singurului motiv pentru care noi suntem astăzi în viață, și la figurat și la propriu prin mamele noastre și este ceea ce ne învață și ne cheamă Dumnezeu pe fiecare din noi să facem.

Dragostea este îndelung răbdătoare… Răbdarea, încă o formă de dragoste și sacrificiu. A pune pe pauză ceea ce iți dorești acum pentru a culege niște roade mai bogate mai târziu.

Aș dori, pentru a ne imersa puțin în voia Lui Dumnezeu pentru noi, să vă citesc câteva versete găsite sub aceasta sintagmă de ”sacrificial love”. Ele sunt destul de multe așa ca va îndemn să aveți răbdare și să fiți deschiși:

Cine își va păstra viața o va pierde și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga. – Matei 10:39

Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. – Matei 10:38

Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți!” – Marcu 10:45

Apoi a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va mântui. – Luca 9:23-24

Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. – Luca 14:33

Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se
roage, zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” – Luca 14:41-42

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. – Ioan 3:16

Cine își iubește viața o va pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. – Ioan 12:25

Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi. – Ioan 15:13

Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. – Romani 5:8

Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. – Romani 12:1

El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. – Filipeni 2:6-8

Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare
al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos – Filipeni 3:8

Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți. Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos și ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu. – Efeseni 5:1-2

Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați. – 1 Ioan 3:16

Acestea sunt doar o parte din versetele care ne arată cum ne-a chemat Dumnezeu să trăim și ce să căutăm în această lume.

Pentru cei care nu au acest exercițiu încă, ele pot suna dur și poate chiar nedrept, însă odată ce ajungi să îl cunoști pe Dumnezeu și dragoste Lui în mod personal pentru tine, înțelegi că modul Său de a conduce lucrurile este perfect și că El este intenționat și pentru binele nostru suprem.
Când binele nostru suprem, nu este reprezentat de un sine egoist ci de binele celorlalți, când iubirea față de aproapele este sinonimă cu iubirea de sine, atunci lucrurile capătă o nouă perspectivă si lumină.

„Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

Însă cred că moartea față de sine nu poate rămâne așa dacă nu o înlocuim cu viață în Hristos.

De aceea pentru a înțelege mai bine importanța morții față de sine și cât pălesc toate sacrificiile noastre în comparație cu ceea ce dorește El să ne ofere, trebuie să ne hrănim zilnic cu prezența Sa, cu Duhul Său cel Sfânt, cu Cuvântul Său, cu dragostea și pacea Sa.

Noi nu ne putem imagina cât de bun și dulce este Dumnezeu, până nu vom gusta cu adevărat din El, deoarece El nu aparține acestei lumi. Ceea ce are El să ne ofere este net superior și la propriu și la figurat, deoarece vine din El și din Împărăția Sa Cerească.

Până nu vom pierde gustul micilor plăceri din această lume, nu vom putea suporta dulceața și viața oferită de El. Dar cred că totul pornește de la o alegere, de la o decizie de a îl urma și de a face această alegere zilnic până la revenirea Sa.

Revenind la lucrarea pe care o face Dumnezeu în viața mea acum, lecțiile cele mai mari pe care El mă învață acum sunt răbdarea și dragostea de semeni. Și cred că o face în cel mai minunat mod posibil; prin lucrul cu copiii.

Copiii sunt cei mai ușor de iubit oameni și totuși, îți trebuie răbdare pentru ei. Asta ar trebui să ne spună ceva despre cât de mare răbdare are Dumnezeu cu noi, adulții. Iar oamenii cei mai greu de iubit sunt oamenii care au cea mai mare nevoie de iubire.

Astăzi, vreau sa te întreb și pe tine … Tu, pentru ce sau pentru cine trăiești cu adevărat?

Dumnezeu să ne vorbească fiecăruia în parte iar noi să ne deschidem inimile să primim ceea ce El are să ne spună și să ne lăsăm modelați în oamenii care El dorește să devenim, oameni asemenea Lui, plini de iubire și sfințiți de dragostea Sa. Amin!