Mavro di carti

MAS MÃSÃ URÃ

Aleapti di tru cartea „Calea a mea cãtre Hristos” (Drumul meu spre Hristos) di Lucian Cristescu

---

MAS MÃSÃ URÃ!

(…)

Pistia nu easte unã pulje rarã, cari tora easte shi mãne… nu mai easte. Pistia se naștye, ca orice convinsiri i simțimentu, dupã un actu di cunoaștiri. Tru mãsura tru cari cunosc pe un demnu di pisti, tru inima a mea se naștye un simțimentu di ndreptari pisti el. Ca s-aparã pistia, treabe mai ninte s-aibe loc un contactu nemijlocitu a meu cu Domnul Hristos.

(…)

Cari cautã pisti cari?

Biblia n-apufurseashte mai ninte cã nu omlli Îl cautã pe Dumnezeu, ci Dumnezeu îl cautã pe om! Nu omlli aflã shi apoi poartã cu sine, tru sufletlu a lui, pe Dumnezeu, ci tocmai inversu! S-citim Isaia 46,1-4 cari aratã contrastlu anamisa di cãti douã imagini: un „dumnezeu” purtat tru spinare shi cherdut di neatentiâ, shi un Dumnezeu cari poartã El pe oameni:

„Bel se surpã, Nebo cade; idollli a lor sunt pusi pisti diite shi prãvdhi; idollli cari-i purtați voi ajunserã unã sarcinã, unã povarã trã prãvdha obositã! Cãzurã, se surparã ndreptu, nu pot s-ascape povara; elji singuri se duc tru robie. Ascultați-me, casa a lui Iacov, shi toatã arãmãsita a casei a lui Israel, voi, pisti cari v-am luat tru spinare di la fãchiri, pisti cari v-am purtat pisti umãru di la naștiri: pãnã la bãtrãneasța a voastrã Eu voi fi același, pãnã la albesța a voastrã vã voi sprijini. V-am purtat, shi tot vreu sã vã mai port, sã vã sprijin shi sã vã miintuescu.”

— Isaia 46:1-4

Nu omlli Îl poartã pe Dumnezeu cu riscllu s-L chardã, ci Dumnezeu, tru niespusa a Lui ndurari shi rãbdari, ne poartã pe noi! Chiar bana cari o avem tora tru vine easte semnulu a dragostei Lui. Creștinismatlu nu are un Dumnezeu cari se ascunde!

I-ai maitã-te la Adam. El se ascunde tru tufiș di fața a lui Dumnezeu. Dar tocmai Dumnezeu easte Cel cari vine s-îl cautã (Geneza 3,9). Aminteashte-ț shi di Iona cari, fuganda di Dumnezeu, ajunge s-fiei aruncat di pisti corabie tru valuri, s-fiei nglițit di un pește mare shi, pisti cãndu era el tru pãntecllu a peștilui, Dumnezeu se aproape di el, acolo tru fundlu a amãrii, shi-i rãspunde (Iona 2,2). Tru Ieremia 31,3 scrie: „Domnulu mi se aratã di departe: te iubescu cu unã iubiri veșnicã; di aia îți pãstrezu bunãtatea a Mea!”

Achestu easte Dumnezeulu a Bibliei, achestu easte Dumnezeulu a creștinilor, un Dumnezeu cari El Singur iese tru ntîmpinarea a omului. Ieremia 29,14 declarã: „Mã voi lãsa sã fiu aflat di voi, zice Domnulu…”. E uimitor! Cu alte cuvinte, Domnulu zice: „Voi fãce tru așa turli ncãts cãndu veți orbecãi i cãndu nu veți gãndi la Mine, Eu vã voi ieși ninte shi vã voi tãia calea (Isaia 52,12), trã ca voi sã mã aflați”. Așa-i Dumnezeulu a nostru. Nu easte nevoie s-uri, s-escaladezi munți pãnã la El, trã cã El Singur vine tru ntîmpinarea a ta.

(…)

Rugãciuni liniștitã

Tru volumulu Gãnduri albe (Editura Cartea Românească, 1986, pag. 450), poetlu creștin Vasile Voiculescu comparã pistia shi rugãciunea cu înotlu. Cu cãtu gesturile tru apã sunt mai mari shi mai gãlãgioase, cu atãtu înotãtorlu easte mai slab, mai nesigur, mai aproape di npecatu! Neștiutorlji fac cele mai dezordonate, zgomotoase shi grandilocvente gesturi cu brațele i piciorile. Însã înotlu perfecto se face fãrã opintiri. Plutești aproape scufundat întregu tru apã, mulãndu-te cu apa, abia mișcãnda. Astfel easte înotlu serioas, adevãrat.

Pistia shi rugãciunea a mea adevãratã sunt asemenea achestui actu di tãcutã shi linã plutiri. E la fel cu acheastã pridari tru puterea a apilor… Cãtu di simplu easte s-te rogi! Acela cari easte înotãtor adevãrat descoperã unã tainã: cã nu easte nevoie s-ascapi di apã! Cãci tocmai ea te susține. Ea singurã te aruncã tru sus. Dacã ai aeru tru tine, apa singurã te scoate. Nu treabe s-te temi di ea. E destulu s-te lași tru voia a ei. Mușatã ilustrari a abandonãrii tru dragostea a lui Dumnezeu. Ea te susține shi easte suficientu s-crezi, s-admiți shi s-anaintezi.

Trei repere a rugãciunii

1

Pistia tru Prezențã

Ca s-te poți ruga cu adevãrat, treabe s-crezi tru realitatea a prezenței a lui Dumnezeu. Nu treabe s-i cãștigi atentia; El fu coborãt deja lãngã tine!

2

Rugãciunea autenticã

Treabe s-crezi cã El are dorința shi putința s-intre tru inima a ta. Nintea Lui, orice om easte unã casã fãrã ușã, unã carte deschisã.

3

Nevoia di comunicari

Realitatea a dorinței a lui Dumnezeu di a comunicari cu noi. Dumnezeu easte iubiri shi tãnjeashte necurmat dupã unã comunicari cu fii-Lji ai Lui.

Cu rugãciunea, e ca shi cu cineva ți-ar zice: „Dragã, ușile stau largu deschise. Intrã! Totlu easte prigatit…” Iar tu n-ai nimica altus s-faci fãrã s-intri!

Orice dorințã, chiar tainicã, El o cunoaște shi-i vine tru ntîmpinari. E ca shi cu Adam tru arãdina a Edenului. Vitianda cuum treceau animallje, douã cãte douã, prin fața a lui, Adam fu simțit un gol tru suflet. Totlu era perfecto shi, totuși, tru el se nãsuse un dor pe cari nici el nu-l putea ncã exprimari. Shi ar fi arãmasu omlli multu shi ghine tru ncurcãturã, dacã Dumnezeu n-ar fi spus: „Nu easte ghine ca omlli s-fiei singur… Am s-fac un ajutor potrivit trã el” (Geneza 2,18).

Mai ninte di a se fi rugat, Dumnezeu inventeazã familia. Omului nu-i arãmãne decãt s-descoperã cã Dumnezeu i-a shi oferit rãspunslu!

Rugãciunea – lucrarea a lui Dumnezeu

Acheleshi deci cum e cu rugãciunea? Ea nu easte nici pe departe intervenția a noastrã la inima a lui Dumnezeu, ci rugãciunea easte intervenția a lui Dumnezeu la inima a omului.

„Shi tot astfel shi Duhlu ne ajutã tru slãbiciunea a noastrã: cãci nu știm cum treabe s-ne rugãm. Dar însush Duhlu mijloceashte trã noi cu suspine negrãite. Shi Cel ce cerceteazã inimile știe cari easte nãzuința a Duhlui; trã cã El mijloceashte trã sfinți dupã voia a lui Dumnezeu.”

— Romani 8:26-27

Țe easte rugãciunea? Aș rãspunde: easte lucrarea a Lui tru inima a mea! Nici mãcar nu știm s-ne rugãm. Dar însush Duhlu Sfãntu mijloceashte trã noi cu suspine negrãite.

Tora, cãndu te vei pleca tru cãmãruțã nintea a lui Dumnezeu trã rugãciuni, cãndu vei încerca timid s-faci experiența vorbirii cu El, aminteashte-ț cã El fu prigatit deja totlu. El easte deja acolo, e chiar lãngã tine. El vrea s-ți deschidã inima shi s-ți descleșteze limba a rugãciunii ca, tru sfãrșit, s-se producã comuniunea.

---

Mas mãsã urã

Unã di cele mai sublime imagini di tru Evanghelii easte aceea di Apocalipsa 3,20. Aici Domnulu spune: „Iatã Eu stau la ușã shi bat. Dacã aude cineva glaslu a Meu shi deschide ușile, voi intra la el, voi cina cu el shi el cu Mine.” Da, acheastã easte rugãciunea!

„Rugãciunea easte deschiderea a inimii nintea a lui Dumnezeu ca nintea di un prieten.”

— Calea cãtre Hristos, cap. 11

Țe easte rugãciunea? Easte oare un efort di a uri, di a te cãțãra permanentu, cu riscllu di a cãdea oricãndu? Nicidecum! Îl auzi? El e aici shi stã la ușili a tale. Bate! Dacã vrei, Îi vei deschidi inima, iar El va intra. Acheastã-i rugãciunea.

E pharo? E pharo s-intri tru contactu cu El? El fu strãbãtut deja distanța imensã pãnã la tine. Fu pus piciorlu pe pãmãntlu achestu, pãtãndu-l cu sãngele a Lui, ca s-ți amintești cã El fu recuperat toatã distanța acheastã.

Cãtu di ușor easte s-crezi! Cãtu di ușor easte s-te rogi! Dumnezeu fu fãcut totlu, iar omului nu-i arãmãne altus s-facã decãt s-primascã totlu, pisti gratis.

---

RUGÃCIUNEA, ANAMISA DI MINCIUNÃ SHI ADEVÃR

„Cum mãngãie pe cineva mamã-sa, așa vã voi mãngãia Eu; da, veți fi mãngãiți tru Ierusalim!”

— Isaia 66:13

Ori di cãte ori ntîlnescu pasaje ca achestu, inima a mea se relaxeazã nintea a descoperirii divine. Shi, stãruinda pisti Cuvãntu, sunt uimit di felulu tru cari Dumnezeu știe s-aflisascã comparații mișcãtoare cu cari s-convingã pe omlli îndoielnic di consistența a relației pe cari o doreashte cu noi.

Praktiko, singurele modele pe cari noi, oamenii, le putem achestiga, sunt cele pe cari le construim tru dimensiunea interumanã. Di aia, Dumnezeu Se descoperã… aici ca unã mamã, dincolo ca un dad, mai departe ca un soț i ca un frate… Iar lecția easte prin analogie.

Mãntuitorlu, însã, odatã cu nãlțarea a Lui, S-a așezat pe thronlu a mãririi tru ceruri. Eu, cari am arãmas pe pãmãnt, mã ntrebu cum pot s-intru tru legãturã cu El?

Relația a noastrã cu Fãcãtorlu a nostru easte unã relație a pistiei, cari se naștye prin cunoaștiri shi crește tru actu studiului a Cuvãntului a Lui i tru actu rugãciunii personale.

Cum s-te rogi?

La ntrebarea „Cum?”, așteptãm un rãspunsu complicat, pharo shi confuz. Dar totlu easte atãtu di simplu! Țe ai di fãcut easte s-te pleci pe genunchi shi s-spui: „Mãntuitorlu a Meu, ești aici, la ușã shi vrei s-intri… Iatã, Te chemu: intrã!”

Ddouã metafore inspirisarde

Spre diosebiri di acheste concepții greșite, existã douã definiții inspirisarde:

Nevoi… shi nevoi

Aproape toate rugãciunile a noastre se referã la nevoi materiale, fizice, di sãnãtati… Dumnezeu nu le disprețuieshce, dar noi avem unã nevoie mai adãncã: suntem tru mashkaru a unei lupte spirituale, iar bãcatlu ne ngrãmãdeashte. Mãntuitorlu poartã anavlu Joshua (Cel ce mãntuieshte) tocmai trã a ne eliberari di bãcatlu di luntru.

Trei vãrste spirituale

---

ÎMPREUNÃ!

Dumnezeu fu rãnduit trei cãi trã a obținiri comuniunea cu El:

Rugãciunea nu-L schimbã pe Dumnezeu fațã di noi, ci ne schimbã chiar pe noi prin pãrtãșie, despovãrari shi vindecari.

---